duminică, 7 decembrie 2008

Povestea Bradului



A fost o data un Mic-Brad-de-Craciun care, atunci cand vorbea cu Mama-Brad si cu Tata-Brad, era mereu nerabdator sa imbrace globurile colorare, ghirlandele stralucitoare si licarul luminilor. Visa in fiecare noapte acest moment, visa sa intre intr-o casa mare, sa daruiasca bucurie si fericire.
In sfarsit a venit si ziua Micului-Brad-De-Craciun. Cand a fost ales, la intamplare, dintre prietenii sai, s-a gandit : “Acum a venit momentul meu, acum sunt in sfarsit cineva” . Calatoria a fost lunga, invelit intr-o panza umeda ca sa nu se ofileasca, sa nu piarda culoarea sa verde minunata de brad tanar.
Odata ajuns si dezvelit de panza ce il invaluia , Micul-Brad-de-Craciun s-a regasit intr-o casa saraca. Nu a avut parte de globuri colorate, de ghirlande stralucitoare, doar culoarea sa verde aducea fericirea copiilor care il priveau fascinati. Era primul lor Brad de Craciun. In prima clipa a fost dezamagit, spera sa aiba podoabe elegante si sa adaposteasca minunate cadouri.
Dar, odata cu trecerea zilelor s-a obisnuit in acea casa saraca insa in acelasi timp bogata de dragoste. Nimeni nu avea curajul sa il atinga. Cand a sosit seara de Ajun , la picioarele sale se aflau putine cadouri insa multe zambetele de fericire a copiilor ce desfaceau cadourile.
Nici pranzul din ziua de Craciun nu a avut nimic special. Anul nou a fost sarbatorit intr-un mod discret
A venit si Epifania deci e momentul ca bradul nostru sa lase casa care l-a gazduit. De data aceasta nu l-au mai invelit. L-au scos din vasul sau, i-au udat radacinile si toata famailia l-a acompaniat in padure. Era fericit sa se intoarca la Mama-Brad si Tata-Brad. Trecand pe strada a vazut multi din prietenii sai inca, cu globuri colorate si ghirlande aurite ce il salutau. Dar era ceva ciudat, erau toti in gosurile de gunoi, bogati dar nefericiti plangeau amarnic. Cine stie unde aveau sa sfarseasca?
Acum micul-Brad-de-Craciun a crescut, a devenit impunator, a vazut multi urmasi plecand in vacanta pentru sarbatori. Cativa s-au intros sanatosi sau cu cate o ramura rupta. El priveste de departe orasul unde copii Craciunului sau l-au iubit si respectat deoarece e un Brad de Craciun, un Brad de Craciun tot anul, pentru ca ziua de Craciun nu inseamna sa fim buni doar in 25 decembrie, sarbatoarea de Craciun poate fi in fiecare zi. Trebuie doar sa vrem asa cum isi doreste si acel Brad de Craciun care se alfa la munte chiar daca e departe, chiar daca nu il vedem
Era o data si mai este si azi, un Brad de Craciun. Mereu altul dar mereu acelasi , aproape un prieten de familie care se prezinta in fiecare an pentru vacanta, vacanta sa, de la Craciun la Epifanie. Mare, mic, verde sau argintiu, prezent la fiecare Craciun, un prieten cu care asteptam deschiderea cadourilor, un motiv sa facem pace cu noi insine si cu cei din jurul nostru. Toti iubim Bradul de Craciun, in fiecare an dispusi sa ii imbogatim straiele cu globuri noi, podoabe argintate.
A crescut cu noi, a fost diferit in fiecare an, mereu mai frumos pentru ochi ce il privesc, ochi de copil dar si de adult ce doreste sa redevina copil.

Un comentariu:

Nicoleta spunea...

Foarte frumoasa povestea!
Ultima fraza cu care se inchide povestea este asa adevarata.