Istoria Ieslei nasterii Domnului

Pe 25 Decembrie 1223, Sf. Francisc, cu ajutorul unor păstori, tărani, nobili şi călugări locali, a dat viaţă pentru prima oară invocării Naşterii Domnului într-o grotă în care a pus o iesle umplută cu paie, alăturându-i un asin şi un bou. Episodul a fost magistral pictat de Giotto într-o frescă care ornează şi acum Bazilica superioară de la Assisi.
Prima iesle neanimată din anul 1280, cu statui care reprezentau scene şi personaje de la naşterea Domnului, se datorează, însă, lui Anolfo di Cambio, sculptor, arhitect şi urbanist. Unele dintre figurine: cei trei Magi, Sfântul Iosif, boul şi asinul au ajuns până în zilele noastre şi sunt conservate în cripta Capelei Sixtine de la Santa Maria Maggiore de la Roma. La început ieslele cu figurine din lemn sau din teracotă, dispuse pe un fundal pictat, erau expuse, mai ales, în biserici sau în alte locuri sacre. De abia către jumătatea secolului al XV-lea aceste reprezentări au început să fie montate chiar în case de locuit, unde materialelor tradiţionale li s-au adăugat ceara şi preţiosul porţelan.
Traditia ieslei de Craciun a inceput in anul 1223 cand, langa Rieti San Francesco d’Assisi a realizat prima “iesle naturala” aducand un bou si un magar intr-un staol unde a tinut slujba in prezenta credinciosilor . Cea mai veche iesle din Italia se afla in Cappella Sistina in biserica Santa Maria Maggiore din Roma.
Inca din secolul III crestini au ales ca si punct de referinta o iesle dintr-o grota de langa Bethleem, presupunand ca acela era locul unde ar fi avut loc nasterea.
Primele iesle, asemanatoare celei din zilele noastre au aparut in secolul XVI, in cadrul bisericilor, fiind realizate de catre iezuitii in Praga. Cu trecerea timpului, traditia ieslei intra si in case fiind alcatuite cu mici figurine din portelan, ceara sau lemn sculptat.
Traditia s-a extins in intreaga lume, in Africa se fac figurine din lemn, asiatici il fac pe copilul Isus cu ochi migdalati. In America latina exista mai multe Iesle decat orase, in unele cazuri realizate chiar din zahar.
Incepand cu secolul XVII, resedintele aristocratice au inceput sa amenajeze aceste Iesle nu doar in cadrul comunitatilor religiose.
In Italia secolelor XV-XVI incep sa apara primele Iesle moderne. Personajele sunt statuete colorate, uneori chiar de dimensiuni reale. Ieslele napoletane sunt foarte cunoscute in lume.
Traditional, Ieslea se pregateste de Sf. Nicolae sau in duminica ce precede Craciunul. Ieslea ramane in casa pana la data de 2 februarie, Intampinarea Domnului, in seara de ajun se pune in iesle micul Isus iar cei 3 magi se adauga in 6 ianuarie , Epifania domnului.