marți, 30 decembrie 2008

LA MULTI ANI !



Sperantele ce au ramas sperante
Sa le preia Anul Nou 2009
Decis sa nu ramina cu restante
Acesta este al sarbatorii rost
De-aceea sa petrecem se cuvine
Inchin in cinstea celui care-a fost
Si-n sanatatea celui care vine.

duminică, 21 decembrie 2008

SARBATORI FERICITE !


Mosul vine cam tiptil, niciodata nu-l simtim, dar de fiecare data, lasa-n fiecare poarta fericire, bucurie, sanatate pe vecie!
CRACIUN FERICIT!!


...va doresc sa puteti trece mai usor peste nerealizari, sa reusiti sa uitati uratenia lumii, sa aveti dorinta de a va darui, fara rezerve si conditionari, tuturor celor ce au nevoie si de a avea puterea de a straluci precum steaua Craciunului Sfant.

joi, 18 decembrie 2008

Craciunita-Steaua craciunului

Cand dumnezeu a creat natura pe pamant a cerut plantelor sa faca flori minunate pentru a le incredinta lumii iar fiecare dintre plante sa isi aleaga un anotimp pentru inflorire. A mai cerut florilor sa daruiasca mereu celor din jur frumusete, dragoste, liniste si intelepciune.
Intr-o zi Dumnezeu a vazut intre toate plantele, una care de la nasterea sa daruia tot ceea ce era mai pretios pentru ea , doar ca sa fie aleasa de catre oameni. Oricat se chinuia aceasta planta, nimeni nu se oprea in fata ei pentru a o admira. Nimeni nu o aprecia pentru ca avea floarea foarte mica iar frunzele erau mari . Aceasta floare incerca din rasputeri sa fie fericita in ciuda faptului ca nimeni nu o dorea.
Dumnezeu, vazand aceasta se adresa plantei “Vad ca esti o planta foarte frumoasa si ca iti faci datoria cu multa daruire chiar daca frumusetea ta nu e apreciata si asta te intristeaza. Lupta pentru a fi fericita dand dragostea ta neconditionata oamenilor deoarece stii bine ca au nevoie. Pentru aceasta iti daruiesc sangele meu , frunzele tale transformandu-se in rosu iar pentru dragostea si intelepciunea ta vei devenii cea mai frumoasa floare in perioada cea mai importanta a anului. Tu vei fi reprezentanta dragostei si esenta divina a universului”
Acel moment a transformat planta cu o floare mica si frunze mari intr-o minunata Stea de Craciun, simbolul dragostei si a sperantei.In fiecare an, reuseste sa isi faca datoria de a aduce frumusete, dragoste, intelepciune si armonie in vietile noastre indeplinind misiunea pe care Dumnezeu i-a dat-o cu sangele sau pe frunzele-i rosii.

luni, 15 decembrie 2008

Istoria Ieslei nasterii Domnului




Pe 25 Decembrie 1223, Sf. Francisc, cu ajutorul unor păstori, tărani, nobili şi călugări locali, a dat viaţă pentru prima oară invocării Naşterii Domnului într-o grotă în care a pus o iesle umplută cu paie, alăturându-i un asin şi un bou. Episodul a fost magistral pictat de Giotto într-o frescă care ornează şi acum Bazilica superioară de la Assisi.
Prima iesle neanimată din anul 1280, cu statui care reprezentau scene şi personaje de la naşterea Domnului, se datorează, însă, lui Anolfo di Cambio, sculptor, arhitect şi urbanist. Unele dintre figurine: cei trei Magi, Sfântul Iosif, boul şi asinul au ajuns până în zilele noastre şi sunt conservate în cripta Capelei Sixtine de la Santa Maria Maggiore de la Roma. La început ieslele cu figurine din lemn sau din teracotă, dispuse pe un fundal pictat, erau expuse, mai ales, în biserici sau în alte locuri sacre. De abia către jumătatea secolului al XV-lea aceste reprezentări au început să fie montate chiar în case de locuit, unde materialelor tradiţionale li s-au adăugat ceara şi preţiosul porţelan.
Traditia ieslei de Craciun a inceput in anul 1223 cand, langa Rieti San Francesco d’Assisi a realizat prima “iesle naturala” aducand un bou si un magar intr-un staol unde a tinut slujba in prezenta credinciosilor . Cea mai veche iesle din Italia se afla in Cappella Sistina in biserica Santa Maria Maggiore din Roma.
Inca din secolul III crestini au ales ca si punct de referinta o iesle dintr-o grota de langa Bethleem, presupunand ca acela era locul unde ar fi avut loc nasterea.
Primele iesle, asemanatoare celei din zilele noastre au aparut in secolul XVI, in cadrul bisericilor, fiind realizate de catre iezuitii in Praga. Cu trecerea timpului, traditia ieslei intra si in case fiind alcatuite cu mici figurine din portelan, ceara sau lemn sculptat.
Traditia s-a extins in intreaga lume, in Africa se fac figurine din lemn, asiatici il fac pe copilul Isus cu ochi migdalati. In America latina exista mai multe Iesle decat orase, in unele cazuri realizate chiar din zahar.
Incepand cu secolul XVII, resedintele aristocratice au inceput sa amenajeze aceste Iesle nu doar in cadrul comunitatilor religiose.
In Italia secolelor XV-XVI incep sa apara primele Iesle moderne. Personajele sunt statuete colorate, uneori chiar de dimensiuni reale. Ieslele napoletane sunt foarte cunoscute in lume.
Traditional, Ieslea se pregateste de Sf. Nicolae sau in duminica ce precede Craciunul. Ieslea ramane in casa pana la data de 2 februarie, Intampinarea Domnului, in seara de ajun se pune in iesle micul Isus iar cei 3 magi se adauga in 6 ianuarie , Epifania domnului.


duminică, 7 decembrie 2008

Povestea Bradului



A fost o data un Mic-Brad-de-Craciun care, atunci cand vorbea cu Mama-Brad si cu Tata-Brad, era mereu nerabdator sa imbrace globurile colorare, ghirlandele stralucitoare si licarul luminilor. Visa in fiecare noapte acest moment, visa sa intre intr-o casa mare, sa daruiasca bucurie si fericire.
In sfarsit a venit si ziua Micului-Brad-De-Craciun. Cand a fost ales, la intamplare, dintre prietenii sai, s-a gandit : “Acum a venit momentul meu, acum sunt in sfarsit cineva” . Calatoria a fost lunga, invelit intr-o panza umeda ca sa nu se ofileasca, sa nu piarda culoarea sa verde minunata de brad tanar.
Odata ajuns si dezvelit de panza ce il invaluia , Micul-Brad-de-Craciun s-a regasit intr-o casa saraca. Nu a avut parte de globuri colorate, de ghirlande stralucitoare, doar culoarea sa verde aducea fericirea copiilor care il priveau fascinati. Era primul lor Brad de Craciun. In prima clipa a fost dezamagit, spera sa aiba podoabe elegante si sa adaposteasca minunate cadouri.
Dar, odata cu trecerea zilelor s-a obisnuit in acea casa saraca insa in acelasi timp bogata de dragoste. Nimeni nu avea curajul sa il atinga. Cand a sosit seara de Ajun , la picioarele sale se aflau putine cadouri insa multe zambetele de fericire a copiilor ce desfaceau cadourile.
Nici pranzul din ziua de Craciun nu a avut nimic special. Anul nou a fost sarbatorit intr-un mod discret
A venit si Epifania deci e momentul ca bradul nostru sa lase casa care l-a gazduit. De data aceasta nu l-au mai invelit. L-au scos din vasul sau, i-au udat radacinile si toata famailia l-a acompaniat in padure. Era fericit sa se intoarca la Mama-Brad si Tata-Brad. Trecand pe strada a vazut multi din prietenii sai inca, cu globuri colorate si ghirlande aurite ce il salutau. Dar era ceva ciudat, erau toti in gosurile de gunoi, bogati dar nefericiti plangeau amarnic. Cine stie unde aveau sa sfarseasca?
Acum micul-Brad-de-Craciun a crescut, a devenit impunator, a vazut multi urmasi plecand in vacanta pentru sarbatori. Cativa s-au intros sanatosi sau cu cate o ramura rupta. El priveste de departe orasul unde copii Craciunului sau l-au iubit si respectat deoarece e un Brad de Craciun, un Brad de Craciun tot anul, pentru ca ziua de Craciun nu inseamna sa fim buni doar in 25 decembrie, sarbatoarea de Craciun poate fi in fiecare zi. Trebuie doar sa vrem asa cum isi doreste si acel Brad de Craciun care se alfa la munte chiar daca e departe, chiar daca nu il vedem
Era o data si mai este si azi, un Brad de Craciun. Mereu altul dar mereu acelasi , aproape un prieten de familie care se prezinta in fiecare an pentru vacanta, vacanta sa, de la Craciun la Epifanie. Mare, mic, verde sau argintiu, prezent la fiecare Craciun, un prieten cu care asteptam deschiderea cadourilor, un motiv sa facem pace cu noi insine si cu cei din jurul nostru. Toti iubim Bradul de Craciun, in fiecare an dispusi sa ii imbogatim straiele cu globuri noi, podoabe argintate.
A crescut cu noi, a fost diferit in fiecare an, mereu mai frumos pentru ochi ce il privesc, ochi de copil dar si de adult ce doreste sa redevina copil.

marți, 2 decembrie 2008

Decembrie, luna sarbatorilor si a cadourilor


Mai sunt cateva zile si incep Sarbatorile de iarna. Ultima luna a anului e plina de sarbatori, fiecare tara avand traditii diverse insa toti sarbatorim Craciunul. Orice sarbatoare e motiv de a oferi cadouri celor dragi de aici si numele de luna a cadourilor pentru luna decembrie.


6 Decembrie – Sarbatoarea lui Mos Nicoale marcheaza inceputul sarbatorilor de iarna.
Se spune ca venirea oficiala a iernii este de Sf. Nicolae. De ziua lui, Mosul vine pe la geamuri pe un cal alb si isi scutura barba alba- semn ca trebuie sa inceapa ninsoarea (in plus fata de daruri, copiii primesc si bucuria ninsorii si a jocului cu zapada moale).
Nicolae provenea dintr-o familie instarita, iar la moartea ambilor parinti (era inca copil) a mostenit intreaga avere, pe care s-a hotarat sa o foloseasca in scopuri umanitare si sa-i ajute pe cat mai multi oameni nevoiasi.
Legenda spune că trei surori, fetele unui nobil sărac, nu se puteau mărita datorită situaţie financiare precare. Se spune ca atunci când fata cea mare a ajuns la vremea măritişului, Nicolae, ajuns deja episcop, a lăsat noaptea, la uşa casei nobilului, un săculeţ cu aur.
Povestea s-a repetat întocmai şi când a venit vremea de maritiş pentru cea de a doua fată. Când i-a venit vremea şi celei de a treia fete, nobilul a stat de pază pentru a afla cine era cel care le-a făcut bine fetelor sale. În acea noapte, nobilul a stat de paza şi l-a văzut pe cardinalul care lăsa săculeţul cu aur. Se spune că Sfântul Nicolae s-a urcat pe acoperiş şi a dat drumul săculeţului prin hornul casei, într-o şoseta pusă la uscat, motiv pentru care a apărut obiceiul agăţării şosetelor de şemineu.
După ce tatăl fetelor a văzut cele întâmplate, Nicolae l-a rugat să păstreze secretul, însă acesta nu a rezistat tentaţiei de a povesti mai departe. De atunci, oricine primea un cadou neaşteptat îi mulţumea lui Nicolae pentru el. Cei trei săculeţi cu aur făcuţi cadou fetelor de nobil au devenit simbolul Sfântului Nicolae sub forma a trei bile de aur (în iconografia apuseană).


Va urma...