marți, 30 decembrie 2008

LA MULTI ANI !



Sperantele ce au ramas sperante
Sa le preia Anul Nou 2009
Decis sa nu ramina cu restante
Acesta este al sarbatorii rost
De-aceea sa petrecem se cuvine
Inchin in cinstea celui care-a fost
Si-n sanatatea celui care vine.

duminică, 21 decembrie 2008

SARBATORI FERICITE !


Mosul vine cam tiptil, niciodata nu-l simtim, dar de fiecare data, lasa-n fiecare poarta fericire, bucurie, sanatate pe vecie!
CRACIUN FERICIT!!


...va doresc sa puteti trece mai usor peste nerealizari, sa reusiti sa uitati uratenia lumii, sa aveti dorinta de a va darui, fara rezerve si conditionari, tuturor celor ce au nevoie si de a avea puterea de a straluci precum steaua Craciunului Sfant.

joi, 18 decembrie 2008

Craciunita-Steaua craciunului

Cand dumnezeu a creat natura pe pamant a cerut plantelor sa faca flori minunate pentru a le incredinta lumii iar fiecare dintre plante sa isi aleaga un anotimp pentru inflorire. A mai cerut florilor sa daruiasca mereu celor din jur frumusete, dragoste, liniste si intelepciune.
Intr-o zi Dumnezeu a vazut intre toate plantele, una care de la nasterea sa daruia tot ceea ce era mai pretios pentru ea , doar ca sa fie aleasa de catre oameni. Oricat se chinuia aceasta planta, nimeni nu se oprea in fata ei pentru a o admira. Nimeni nu o aprecia pentru ca avea floarea foarte mica iar frunzele erau mari . Aceasta floare incerca din rasputeri sa fie fericita in ciuda faptului ca nimeni nu o dorea.
Dumnezeu, vazand aceasta se adresa plantei “Vad ca esti o planta foarte frumoasa si ca iti faci datoria cu multa daruire chiar daca frumusetea ta nu e apreciata si asta te intristeaza. Lupta pentru a fi fericita dand dragostea ta neconditionata oamenilor deoarece stii bine ca au nevoie. Pentru aceasta iti daruiesc sangele meu , frunzele tale transformandu-se in rosu iar pentru dragostea si intelepciunea ta vei devenii cea mai frumoasa floare in perioada cea mai importanta a anului. Tu vei fi reprezentanta dragostei si esenta divina a universului”
Acel moment a transformat planta cu o floare mica si frunze mari intr-o minunata Stea de Craciun, simbolul dragostei si a sperantei.In fiecare an, reuseste sa isi faca datoria de a aduce frumusete, dragoste, intelepciune si armonie in vietile noastre indeplinind misiunea pe care Dumnezeu i-a dat-o cu sangele sau pe frunzele-i rosii.

luni, 15 decembrie 2008

Istoria Ieslei nasterii Domnului




Pe 25 Decembrie 1223, Sf. Francisc, cu ajutorul unor păstori, tărani, nobili şi călugări locali, a dat viaţă pentru prima oară invocării Naşterii Domnului într-o grotă în care a pus o iesle umplută cu paie, alăturându-i un asin şi un bou. Episodul a fost magistral pictat de Giotto într-o frescă care ornează şi acum Bazilica superioară de la Assisi.
Prima iesle neanimată din anul 1280, cu statui care reprezentau scene şi personaje de la naşterea Domnului, se datorează, însă, lui Anolfo di Cambio, sculptor, arhitect şi urbanist. Unele dintre figurine: cei trei Magi, Sfântul Iosif, boul şi asinul au ajuns până în zilele noastre şi sunt conservate în cripta Capelei Sixtine de la Santa Maria Maggiore de la Roma. La început ieslele cu figurine din lemn sau din teracotă, dispuse pe un fundal pictat, erau expuse, mai ales, în biserici sau în alte locuri sacre. De abia către jumătatea secolului al XV-lea aceste reprezentări au început să fie montate chiar în case de locuit, unde materialelor tradiţionale li s-au adăugat ceara şi preţiosul porţelan.
Traditia ieslei de Craciun a inceput in anul 1223 cand, langa Rieti San Francesco d’Assisi a realizat prima “iesle naturala” aducand un bou si un magar intr-un staol unde a tinut slujba in prezenta credinciosilor . Cea mai veche iesle din Italia se afla in Cappella Sistina in biserica Santa Maria Maggiore din Roma.
Inca din secolul III crestini au ales ca si punct de referinta o iesle dintr-o grota de langa Bethleem, presupunand ca acela era locul unde ar fi avut loc nasterea.
Primele iesle, asemanatoare celei din zilele noastre au aparut in secolul XVI, in cadrul bisericilor, fiind realizate de catre iezuitii in Praga. Cu trecerea timpului, traditia ieslei intra si in case fiind alcatuite cu mici figurine din portelan, ceara sau lemn sculptat.
Traditia s-a extins in intreaga lume, in Africa se fac figurine din lemn, asiatici il fac pe copilul Isus cu ochi migdalati. In America latina exista mai multe Iesle decat orase, in unele cazuri realizate chiar din zahar.
Incepand cu secolul XVII, resedintele aristocratice au inceput sa amenajeze aceste Iesle nu doar in cadrul comunitatilor religiose.
In Italia secolelor XV-XVI incep sa apara primele Iesle moderne. Personajele sunt statuete colorate, uneori chiar de dimensiuni reale. Ieslele napoletane sunt foarte cunoscute in lume.
Traditional, Ieslea se pregateste de Sf. Nicolae sau in duminica ce precede Craciunul. Ieslea ramane in casa pana la data de 2 februarie, Intampinarea Domnului, in seara de ajun se pune in iesle micul Isus iar cei 3 magi se adauga in 6 ianuarie , Epifania domnului.


duminică, 7 decembrie 2008

Povestea Bradului



A fost o data un Mic-Brad-de-Craciun care, atunci cand vorbea cu Mama-Brad si cu Tata-Brad, era mereu nerabdator sa imbrace globurile colorare, ghirlandele stralucitoare si licarul luminilor. Visa in fiecare noapte acest moment, visa sa intre intr-o casa mare, sa daruiasca bucurie si fericire.
In sfarsit a venit si ziua Micului-Brad-De-Craciun. Cand a fost ales, la intamplare, dintre prietenii sai, s-a gandit : “Acum a venit momentul meu, acum sunt in sfarsit cineva” . Calatoria a fost lunga, invelit intr-o panza umeda ca sa nu se ofileasca, sa nu piarda culoarea sa verde minunata de brad tanar.
Odata ajuns si dezvelit de panza ce il invaluia , Micul-Brad-de-Craciun s-a regasit intr-o casa saraca. Nu a avut parte de globuri colorate, de ghirlande stralucitoare, doar culoarea sa verde aducea fericirea copiilor care il priveau fascinati. Era primul lor Brad de Craciun. In prima clipa a fost dezamagit, spera sa aiba podoabe elegante si sa adaposteasca minunate cadouri.
Dar, odata cu trecerea zilelor s-a obisnuit in acea casa saraca insa in acelasi timp bogata de dragoste. Nimeni nu avea curajul sa il atinga. Cand a sosit seara de Ajun , la picioarele sale se aflau putine cadouri insa multe zambetele de fericire a copiilor ce desfaceau cadourile.
Nici pranzul din ziua de Craciun nu a avut nimic special. Anul nou a fost sarbatorit intr-un mod discret
A venit si Epifania deci e momentul ca bradul nostru sa lase casa care l-a gazduit. De data aceasta nu l-au mai invelit. L-au scos din vasul sau, i-au udat radacinile si toata famailia l-a acompaniat in padure. Era fericit sa se intoarca la Mama-Brad si Tata-Brad. Trecand pe strada a vazut multi din prietenii sai inca, cu globuri colorate si ghirlande aurite ce il salutau. Dar era ceva ciudat, erau toti in gosurile de gunoi, bogati dar nefericiti plangeau amarnic. Cine stie unde aveau sa sfarseasca?
Acum micul-Brad-de-Craciun a crescut, a devenit impunator, a vazut multi urmasi plecand in vacanta pentru sarbatori. Cativa s-au intros sanatosi sau cu cate o ramura rupta. El priveste de departe orasul unde copii Craciunului sau l-au iubit si respectat deoarece e un Brad de Craciun, un Brad de Craciun tot anul, pentru ca ziua de Craciun nu inseamna sa fim buni doar in 25 decembrie, sarbatoarea de Craciun poate fi in fiecare zi. Trebuie doar sa vrem asa cum isi doreste si acel Brad de Craciun care se alfa la munte chiar daca e departe, chiar daca nu il vedem
Era o data si mai este si azi, un Brad de Craciun. Mereu altul dar mereu acelasi , aproape un prieten de familie care se prezinta in fiecare an pentru vacanta, vacanta sa, de la Craciun la Epifanie. Mare, mic, verde sau argintiu, prezent la fiecare Craciun, un prieten cu care asteptam deschiderea cadourilor, un motiv sa facem pace cu noi insine si cu cei din jurul nostru. Toti iubim Bradul de Craciun, in fiecare an dispusi sa ii imbogatim straiele cu globuri noi, podoabe argintate.
A crescut cu noi, a fost diferit in fiecare an, mereu mai frumos pentru ochi ce il privesc, ochi de copil dar si de adult ce doreste sa redevina copil.

marți, 2 decembrie 2008

Decembrie, luna sarbatorilor si a cadourilor


Mai sunt cateva zile si incep Sarbatorile de iarna. Ultima luna a anului e plina de sarbatori, fiecare tara avand traditii diverse insa toti sarbatorim Craciunul. Orice sarbatoare e motiv de a oferi cadouri celor dragi de aici si numele de luna a cadourilor pentru luna decembrie.


6 Decembrie – Sarbatoarea lui Mos Nicoale marcheaza inceputul sarbatorilor de iarna.
Se spune ca venirea oficiala a iernii este de Sf. Nicolae. De ziua lui, Mosul vine pe la geamuri pe un cal alb si isi scutura barba alba- semn ca trebuie sa inceapa ninsoarea (in plus fata de daruri, copiii primesc si bucuria ninsorii si a jocului cu zapada moale).
Nicolae provenea dintr-o familie instarita, iar la moartea ambilor parinti (era inca copil) a mostenit intreaga avere, pe care s-a hotarat sa o foloseasca in scopuri umanitare si sa-i ajute pe cat mai multi oameni nevoiasi.
Legenda spune că trei surori, fetele unui nobil sărac, nu se puteau mărita datorită situaţie financiare precare. Se spune ca atunci când fata cea mare a ajuns la vremea măritişului, Nicolae, ajuns deja episcop, a lăsat noaptea, la uşa casei nobilului, un săculeţ cu aur.
Povestea s-a repetat întocmai şi când a venit vremea de maritiş pentru cea de a doua fată. Când i-a venit vremea şi celei de a treia fete, nobilul a stat de pază pentru a afla cine era cel care le-a făcut bine fetelor sale. În acea noapte, nobilul a stat de paza şi l-a văzut pe cardinalul care lăsa săculeţul cu aur. Se spune că Sfântul Nicolae s-a urcat pe acoperiş şi a dat drumul săculeţului prin hornul casei, într-o şoseta pusă la uscat, motiv pentru care a apărut obiceiul agăţării şosetelor de şemineu.
După ce tatăl fetelor a văzut cele întâmplate, Nicolae l-a rugat să păstreze secretul, însă acesta nu a rezistat tentaţiei de a povesti mai departe. De atunci, oricine primea un cadou neaşteptat îi mulţumea lui Nicolae pentru el. Cei trei săculeţi cu aur făcuţi cadou fetelor de nobil au devenit simbolul Sfântului Nicolae sub forma a trei bile de aur (în iconografia apuseană).


Va urma...

marți, 25 noiembrie 2008

Prima zapada

In sfarsit, frigul polar mult trambitat a venit!
Nu pot sa spun ca ma bucur foarte mult insa, ciudat pentru mine care sunt o meteodependenta,zapada mi-a dat energie. Aceasta zapada a cazut cand mai era exact o luna pana la ajunul Craciunului.
Cateva instantanee de la geamul meu:

IMGP0718



Sunt vreo 10 ani de cand nici macar Eroul partizan nu a simtit raceala zapezii:

IMGP0719



Chiar daca e zapada, cat pana la genunchiul broastei (in realitate erau vreo 10-15 cm cred ), "viata satului" continua:

IMGP0722



Daca a venit zapada e sigur ca vin si sarbatorile de iarna deci, impodobim copacii:

IMGP0723





Va urma...


sâmbătă, 6 septembrie 2008

San Marino, la sfarsit de august

Ultima zi de vacanta ne-am decis sa o petrecem la San Marino.

Ne-am luat "mergatori" turbo si am plecat sa descoperim simbolul statului San Marino, si anume Borgomaggiore.

IMGP0560


Dar, mai intai sa va spun cateva cuvinte despre acest stat.
Republica San Marino e un mic stat din Europa meridionala. Are 61,5 km patrati si circa 31 de mi de locuitori.

Statul are origini antice, fiind considerat republica cea mai veche. A luat nastere in 3 septembrie 301 cand, Marino, un taietor de pietre din insula Arbe, in fuga sa de persecutiile imperatorului Dioclezian , a stabilit pe muntele Titan o mica comunitate cristiana. San Marino este cunoscut si datorita faptului ca detine cea mai veche constitutie scrisa, inca in vigoare, ratificata in 1600.

Legenda spune ca terenurile au fost donate comunitati crestine, de catre o doamna pe nume Felicissima, ca rasplata pentru salvarea fiului ei Verissimo.

Din punct de vedere administrativ, republica este impartita in 9 Castele, iar castelele, la randul lor, sunt impartie in “curazie”.

De importanta atat istorica cat si culturala sunt cele trei turnuri , simbolul statului San Marino : : La Rocca, La Cesta si Il Montale.
La Rocca, este turnul de supraveghere al cetati fiind inconjurat de 2 ziduri de aparare fiind primul post de supraveghere si refugiu al locuitorilor de pe multele Titan. La Cesta, este situat in punctul cel mai inalt al muntelui. Turnul dateaza din anii 400 si a reo forma pentagonala si gazduieste, din anul 1956, Muzeul armelor antice.
, este cel mai mic turna si gazduieste o inchisoare adanca 8 metri, in care se poate intra doar de la suprafata, insa nu este deschisa publicului.

La intrarea in San Marino te intampina mesajul : Bine ati venit pe vechile pamanturi ale libertatii!

IMGP0556


vineri, 29 august 2008

O zi in sudul Italiei

M-am intors de ceva vreme din vacanta si dupa ca am "rumegat" bine pozele m-am hotarat sa la impart cu voi. Am sa incerc, incet-incet sa va si povestesc cate ceva despre locurile vizitate de la "capatul lumii" .

Acest "capat al lumii" se afla in extremul sud al Italiei, mai exact in "tocul" cizmei, catre flecul tocului . Anul acesta, din motive de timp, nu am reusit sa vizitam tot ceea ce ne-am pus in minte insa daca o sa fim sanatosi, anul viitor ne intoarcem si venim cu detalii. Intr-una din zile, am luat familionul , rezerva de apa, ne-am suit pe caii putere si am plecat catre punctul cel mai din sud al tocului : Santa Maria de Leuca. Aveam nevoie de rezerva de apa, erau vreo 38-40 de grade afara.

IMGP0305


Santa Maria di Leuca este locul din “profundul” sud al italiei unde se “imbratiseaza” doua mari: Marea Ionica (in vest) si Marea Adriatica (in est). Istoria spune ca este primul loc unde a pasit Sfantul Petru , in drumul sau catre Roma, venind din Palestina.
Leuca este locul unde se intalneste cultura pagana cu cea crestina, un exemplu este si Santuariul Santa Maria di Leuca, sau De Finibus Terrae, sanctuar construit peste ruinele unui fost templu dedicat zeitei Minerva. Legenda spune ca vizita la acest santuar este primul pas catre Paradis.

IMGP0298


Doi ingeri te intampina de la intrare:

IMGP0308


copie


Fereastra din santuar:

IMGP0316


IMGP0313


Dupa ce ne-am “cultivat” religios, incalecam caii putere si plecam catre grota Zinzulusa. Drumul pana la grota l-am facut avand mereu marea Adriatica la dreapta noastra.

IMGP0295


IMGP0321


Coasta, in aceasta parte e bogata in grote.

IMGP0317


IMGP0334


IMGP0340


Grota Zinzulosa, este una din cele mai importante din Salento si a luat numele de la formatiunile calcaroase, ca niste zdrente. Pestera, se deschide catre mare ca o enorma gura, pe o portiune de 15 metrii.

IMGP0341


Se presupune ca aceasta grota a fost locuita inca din vremuri preistorice deoarece au gasit aici urme ale civilizatiei din acele timpuri. A fost descoperita in 1793 de catre un preot local. In 1950 au inceput lucrarile de curatire ce au durat pana in 1957. In grota din pacate nu ne-au lasat sa facem poze .

IMGP0341


Grota "vecina", numita si Grota Azzura denumire ce provine dela culoarea apei, o culoare fantastica, de un albastru cerneala.

IMGP0345


IMGP0347


Grota porumbeilor:

IMGP0360


Dupa toata adrenalina, meritam si o pauza pe terasa sa ne racorim:

Immagine 212


Immagine 211


Si iarasi am incalecat pe o roata si am plecat catre Otranto, punctul cel mai estic al Italiei.

IMGP0372


Din punct de vedere nautic, portul din Otranto este separarea dintre Marea Ionica si Marea Adriatica. Datorita apropierii de Albania a fost considerat pentru mult timp pod intre occident si orient. Otranto a fost portul de unde cruciadele plecau catre orient.

IMGP0376


IMGP0375


Catedrala din Otranto a fost costruita intre ani 1080 si 1088 iar in 1095 a dat binecuvantarea a 12.000 cruciati ce plecau ca sa elibereze si sa apere mormantul sfant.

IMGP0379


La intrare ne intampina stilul baroc al anilor 1764 cu o rosa cu 16 raze in stil arab.

IMGP0381


In 1480, cand Otranto a fost asediat de catre turci, acestia din urma au facut 800 de victime, osemintele acestora se odihnesc in catedrala.


IMGP0389
Mozaicul dateaza din anii 1163-1165 si reprezinta central arborele vietii de la Adam si Eva pana la data construirii catedralei
IMGP0386
Pe peretii laterali, aproape de tavan sunt balcoane de lemn aurit care dateaza din anii 1689.
IMGP0394