O zi in sudul Italiei

M-am intors de ceva vreme din vacanta si dupa ca am "rumegat" bine pozele m-am hotarat sa la impart cu voi. Am sa incerc, incet-incet sa va si povestesc cate ceva despre locurile vizitate de la "capatul lumii" .

Acest "capat al lumii" se afla in extremul sud al Italiei, mai exact in "tocul" cizmei, catre flecul tocului . Anul acesta, din motive de timp, nu am reusit sa vizitam tot ceea ce ne-am pus in minte insa daca o sa fim sanatosi, anul viitor ne intoarcem si venim cu detalii. Intr-una din zile, am luat familionul , rezerva de apa, ne-am suit pe caii putere si am plecat catre punctul cel mai din sud al tocului : Santa Maria de Leuca. Aveam nevoie de rezerva de apa, erau vreo 38-40 de grade afara.

Santa Maria di Leuca este locul din “profundul” sud al italiei unde se “imbratiseaza” doua mari: Marea Ionica (in vest) si Marea Adriatica (in est). Istoria spune ca este primul loc unde a pasit Sfantul Petru , in drumul sau catre Roma, venind din Palestina.
Leuca este locul unde se intalneste cultura pagana cu cea crestina, un exemplu este si Santuariul Santa Maria di Leuca, sau De Finibus Terrae, sanctuar construit peste ruinele unui fost templu dedicat zeitei Minerva. Legenda spune ca vizita la acest santuar este primul pas catre Paradis.

Doi ingeri te intampina de la intrare:

Fereastra din santuar:

Dupa ce ne-am “cultivat” religios, incalecam caii putere si plecam catre grota Zinzulusa. Drumul pana la grota l-am facut avand mereu marea Adriatica la dreapta noastra.

Coasta, in aceasta parte e bogata in grote.

Grota Zinzulosa, este una din cele mai importante din Salento si a luat numele de la formatiunile calcaroase, ca niste zdrente. Pestera, se deschide catre mare ca o enorma gura, pe o portiune de 15 metrii.

Se presupune ca aceasta grota a fost locuita inca din vremuri preistorice deoarece au gasit aici urme ale civilizatiei din acele timpuri. A fost descoperita in 1793 de catre un preot local. In 1950 au inceput lucrarile de curatire ce au durat pana in 1957. In grota din pacate nu ne-au lasat sa facem poze .

Grota "vecina", numita si Grota Azzura denumire ce provine dela culoarea apei, o culoare fantastica, de un albastru cerneala.

Grota porumbeilor:

Dupa toata adrenalina, meritam si o pauza pe terasa sa ne racorim:

Si iarasi am incalecat pe o roata si am plecat catre Otranto, punctul cel mai estic al Italiei.

Din punct de vedere nautic, portul din Otranto este separarea dintre Marea Ionica si Marea Adriatica. Datorita apropierii de Albania a fost considerat pentru mult timp pod intre occident si orient. Otranto a fost portul de unde cruciadele plecau catre orient.

Catedrala din Otranto a fost costruita intre ani 1080 si 1088 iar in 1095 a dat binecuvantarea a 12.000 cruciati ce plecau ca sa elibereze si sa apere mormantul sfant.

La intrare ne intampina stilul baroc al anilor 1764 cu o rosa cu 16 raze in stil arab.

In 1480, cand Otranto a fost asediat de catre turci, acestia din urma au facut 800 de victime, osemintele acestora se odihnesc in catedrala.

Mozaicul dateaza din anii 1163-1165 si reprezinta central arborele vietii de la Adam si Eva pana la data construirii catedralei

Pe peretii laterali, aproape de tavan sunt balcoane de lemn aurit care dateaza din anii 1689.